Clarificări

1.Continutul acestui blog are scopul de a trasa liniile esenţiale ale înfiinţării organizaţiei Riposta! Este compus din:

a) elemente motivaţionale

b)o analiză a realităţii româneşti, în baza căreia organizaţia ia fiinţă

c)explicarea obiectivului principal al organizaţiei

d)stabilirea modalităţii prin care se primesc noi membri

Continutul blogului va fi citit în ordinea în care este prezentat! Secţiunea “Gânduri” cuprinde reflecţii pe marginea realităţii româneşti.

2.Organizaţia nu are niciun fel de legătură cu niciun partid politic şi nu va intra în niciun fel de colaborare cu vreunul.

3.Implicarea în acest proiect va presupune o investiţie serioasă de timp şi muncă. Dorim să fie clar acest lucru deoarece nu are sens, nici pentru noi nici pentru dumneavoastră, să pierdem timp împreună:)!


Dincolo de toate acestea, vă dorim o lectură plăcută şi sperăm că gândurile noastre se vor intersecta la finalul acesteia!

De ce ? Pentru că suntem responsabili !

Au trecut fix 20 de ani de la revolutie.N-o sa ma apuc sa subliniez evolutia societatii romanesti pentru ca o stim cu totii. Ceea ce vrem sa subliniem este absenta unei societati civile care sa-si asume responsabilitatea pentru aceasta evolutie.

Ne-am insusit cu totii cea mai comoda atitudine: judecam,injuram,blamam politicul pentru directia in care societatea romaneasca a evoluat. Ceea ce nu constientiezam este ca ne dam zilnic acceptul pentru aceasta stare de lucruri. Ca pe langa blamarile noastre se dau tunuri cu bani publici, se "cumetresc" functii de responsabilitate publica; ca in ciuda sistemului de valori pe care unii dintre noi si-l asuma cultura romaneasca decade iar tineretul roman este impins de media catre asimilarea unor valori grobiene.(exemplele pot continua,dar nu acesta este scopul)

Cu toate acestea, continuam sa consideram ca nu purtam nicio responsabilitate. Politicul este, fara indoiala, principalul purtator de responsabilitate pentru chestiunile de ordin social, insa atat timp cat nimeni nu se opune in niciun fel deciziilor de ordin politic validam cu totii, in mod absolut democratic, deciziile politice si implicit valorile si modul de functionare al societatii romanesti.

Votul de blam pe care il acordam acestei societati nu este altceva decat o incercare de a fugi de realitatea participarii noastre pasive. Etic vorbind, ar trebui fie sa ne reactionam in mod concret in fata sistemului social, fie sa ne dam fatis acordul. Aceasta atitudine de a condamna principial simultan cu acceptul pasiv concret este un hibrid pe care îl folosim pentru a ne disocia de responsabilităţile sociale.

Ne motivam adesea pasivitatea prin doua prejudecati: ca nu poti face politica pentru ca vei fi deja corupt de sistem pana ajungi sa contezi si ca nu poti conta in afara politicii deoarece nu se vor strange niciodata suficienti oameni pasionati si capabili.

Clasa politica de astazi are, fara indoiala, un puternic simt al conservarii. Nu exista niciun interes pentru a se schimba starea de lucruri pentru ca oamenii politici traiesc inca in lux datorita acestui sistem, iar sistemul, ca orice organism ce se conserva, nu va accepta elemente care sa-i subrezeasca functionalitatea.

Cu privirea la a doua prejudecata, aceasta n-a putut fi confirmata sau infirmata pana acum. Acesta este testul generatiei 2010!

Calea

Ne-ar plăcea să vorbim despre intangibili și despre contractele publice, despre falșii intelectuali și marea problemă a sistemului de învățământ.Credem însă că trebuie să fim succinţi și să prezentăm liniile mari ale proiectului, amânând aceste subiecte pentru a fi dezbătute alături de voi.

Pe scurt: nu mai putem trăi în această Românie. Pur și simplu nu o mai suportăm, ne sufocă. Pute. Nu ne dorim nici să ne închipuim că ne-am putea crește copiii aici. Pe de altă parte, nu vrem să plecăm. Aceasta este țara bunicilor și părinților noştri, aici este moștenirea spirituală pe care ei ne-o lasă şi nu vrem să pierdem asta sub nicio formă.

Nevoia de schimbare este în noi de mult și mărturisim fără jenă că că de vreo 8 ani am tot căutat, fiecare, un partid, o organizație, un ”orice” care să ne convingă de faptul că își dorește și poate să muncească pentru a schimba România. Câţiva dintre membrii actuali au fost înscrişi în vreun partid sau organizaţie, însă cu toţii ne-am dorit. Am studiat organizații și partide și recunoaştem fără nicio problemă că am trecut de la pragul P.R.M., P.U.N.R. sau mișcări pseudo-legionare răsfirate pînă la partidele istorice. Nicăieri, dar nicăieri, nu am găsit ceea ce am căutat.

Așa zișii naționaliști sunt fie ipocriți fie total rupți de realitatea politică a vremurilor noastre, iar partidele, oricât de tare ne-am identifica cu doctrina( P.C., PNȚCD) sau discursul ( Crin Antonescu) lor, au toate aceeași rațiune de existență. Toate trebuie să plătească sume uriașe pentru campaniile electorale și toate trebuie să-și achite datorille din banii publici. În plus, toate au avut șansa guvernării și toate au confirmat această rațiune de existență. Soluția trebuie să fie alta.....

Problema esenţială a României

Desigur, problemele nu pot fi discutate toate aici., așa că am încercat să caut esența problemelor României. Acea rotiță care face tot acest putred mecanism să se miște așa cum se mișcă. Desigur, am găsit-o în sfera politicului, iar raportul cauză-efect este relativ simplu: sunt prea mulți bani la mijloc, miza este prea mare. Cantitatea uriașă de resurse din 1990 și accesul discreționar la acestea este sursa principală a problemelor.

Mediocritățile elitizate de comunism s-au trezit în 1990 cu ocazia unică de a dispune discreționar de toate resursele României. Și le-au împărțit între ei cum au știut ei mai bine. CDR a eșuat în încercarea ( pentru unii dintre lideri absolut sinceră, cred eu) de a sugruma caracatița deja creată și nu au reușit decât să o rafineze.

Am ajuns în 2010 și, după 20 ani de false viziuni, false caractere, false valori și, mai ales, false lupte anticorupție.....suntem într-o situație disperată. Dat fiind faptul că dimensiunea esențială a partidelor este aceea de a se hrăni cu resursele României, capitalul cel mai important pentru accesiunea unui individ pe linie de partid a devenit servilismul.

Mai-marii permit mai-micilor să ajungă în funcții de responsabilitate numai în măsura în care pot fi integrați cu încredere în mașinăria de stors bani. Acum, problema României nu este numai că se fură, ci și faptul că dincolo de aceste tunuri......România este condusă incredibil de prost. Nici lucrurile care se fac la suprapreț nu pot fi făcute bine, iar explicația este simplă: caracterul mic, umil și servil (prototipul politicianului român de carieră) nu poate exista în același om cu geniul ori competența.

România este condusă de incompetenți deoarece sunt singurii care se pot plia pe rațiunile de existență ale partidelor politice. Ar trebui să fim îngroziţi de vizionarea emisiunilor de analiză politic, îi judecăm în van. Să fim serioşi...oamenii ăştia (cu mici excepţii) habar nu au pe ce pământ trăiesc!

Solutia

Conceptual vorbind, soluţia este simplă: trebuie să spulberăm, pur şi simplu, accesul discreţionar la resurse!

Dincolo de orice altă activitate pe care o plănuim, vitală pentru reconstucţia României este oprirea jafului! Iar aceasta nu se va realiza nicicând prin intermediul legii....foarte probabil toate jafurile politice din ultimii 20 ani sunt perfect legale; ei au conceput legea, n-or fi fost cretini să lase portiţe prin care să poată fi vreodată incriminaţi!

De altfel, incriminarea şi pedepsirea acestora ar trebui să ne intereseze mai puţin; este foarte greu de realizat şi totul aparţine trecutului, iar ce aparţine prezentului şi viitorului apropiat va fi aparţinut deja trecutului când vreunul dintre cei cinstiţi va lua decizii în România. Viitorul, în schimb, trebuie să le aparţină acestora din urmă!

În actualul sistem, discutăm despre contracte ilegitime ce se acordă discreţionar, auditorul oricărei licitaţii putând lesne descalifica orice competitor serios pentru a putea acorda contractul “cui trebuie”! Contractele sunt supraevaluate şi oricum se tot fac acte adiţionale de suplimentare a resurselor alocate, ceea ce măreşte dimensiunea jafului.

Acest sistem permite împărţirea resurselor după bunul plac şi este procesul preferat de însuşire a resurselor, după ce nu a mai rămas nimic de vandut. Trecerea s-a facut de la subevaluarea activelor vândute la supraevaluarea bunurilor ori seviciilor achiziţionate; în ambele cazuri, diferenţele au intrat în buzunarele unor intangibili!

Acest sistem este si garanţia pe care cei care virează partidelor fondurile (necesare pentru campanii electorale, cheltuieli cu personalul ş.a. ) o au că îşi vor recupera cu vârf şi îndesat investiţia.

Dezechilibrele create prin această practică sunt fundamentul falimentului actualului proiect românesc, deoarece limitează resursele la nivelul întregii societăţi şi generează guvernări şi administrări catastrofale din cauza incompetenţei asociate servilismului.

Credem că desfiinţarea acestei instituţii a “parandărătului” va rezolva o serie de chestiuni de importanţă vitală pentru România. Vă prezentăm o analiză scurtă a parandărătului, şi efectele pe care le scontăm prin eliminarea acesteia, atât în plan economic, cât şi în plan politic!

Institutia ''parandărătului"

Avem următoare ipoteză de lucru: indiferent ce autoritate reprezentăm, suntem nişte “intangibili” şi trebuie să asfaltăm o stradă relativ mare dintr-o localitate oarecare.

Pasul 1: Dat fiind faptul că nu mai există o regie de Drumuri şi Poduri ( oricum nu ne-ar încanta- e treabă de găinar să furi la materiale...noi suntem nişte domni), vom studia proiectul şi vom organiza o licitaţie pentru acordarea contractului.

Pasul 2: Evaluăm rezonabil ( şi neoficial) lucrarea la circa 6 milioane de euro ( costuri reale: personal, amortizare utilaje, capital circulant) şi cerem de la centru fonduri de 50 milioane euro pentru execuţie.

Pasul 3: Anunţăm licitaţia, după care ne consultăm cu băieţii de la centru să aflăm cine, cât oferă şi, implicit, cine o câştigă.

Pasul 4: Facem licitaţia! Descalificăm LEGAL pe criterii de culoare a părului şi calitatea costumelor reprezentanţilor firmele A ,B, C, D, E şi respingem ofertele de 6.2, 6.5, 7, 7.5 şi 8 milioane de euro, acordând licitaţia veşnicei firme X, care oferă serviciile în schimbul modicei sume de 49.(9) milioane euro. Directorul companiei X, domnul Cocoşuneanu, este fericit că firma sa este incă extrem de competitivă.

În acest punct, avem la dispoziţie, în cârdăşie, 43.(9) milioane de euro. În lipsa unei competiţii reale, nivelul de eficacitate al firmei lui Cocoşănuneanu este atât de scăzut încât vor irosi încă vreo 2-3 milioane, dar acesta este suficient de altruist cât să o acopere lesne din partea sa.( oricum, dacă mai este nevoie de bani vom face un act adiţional). Esenţial din această “combinaţie” este că rămân cel puţin 40 milioane de euro la discreţia noastră.

Acesta este un contra-exemplu pentru tot ceea ce ar trebui să însemne o piaţă liberă. În momentul în care o persoană sau un grup de persoane pot obţine, indiferent de mijloace, 40 de milioane de euro într-o singură acţiune, economia respectivă nu va putea fi competitică la niciun nivel şi , inevitabil, va colapsa.

Dimensiunea economică

Cele 7 milioane de euro ar fi rămas aproape integral în circuitul economic şi ar fi fost supuse efectului de multiplicare: din cele 6 milioane aferente cheltuielilor reale, banii viraţi către personal se îndreaptă probabil către consum, sprijinind pe de o parte producătorii români care satisfac nevoile de consum şi asigurând cel puţin încă un ciclu de impozitare, de un rezultă că un procent important se întoarce în vistieria statului. Cheltuielile cu capitalul circulant şi amortizarea capitalului fix rămâne, de asemenea, în circuitul economic.

Rămâne un milion de euro profit, din care, un om de afaceri civilizat va investi cel puţin 50% în dezvoltare şi va transforma cel mult 500.000 de euro în dividente, la rândul lor impozabili. Practic, diferenţa dintre economia românească şi o economie coerentă şi funcţională pe ipoteza de lucru dată este că în România se duc pe apa Sâmbetei 39 milioane de euro, şi iată de ce:

Cele 39 milioane de euro nu corespund niciunei necesităţi reale de plată, consum, reinvestire. Sunt 39 milioane de euro care din acest moment s-au blocat; pur şi simplu ei pot sa zacă. Este absurd să ne aşteptăm ca vreunul din beneficiarii acestor contracte să investească profitul în propria firmă sau în alte afaceri, dintr-o raţiune extrem de simplă:

Când conduci o firmă de maxim 100 de angajaţi şi realizezi asemenea profituri, trebuie să fii tâmpit să te apuci să investeşti într-o afacere serioasă şi sănătoasă, cu planuri de start-up, amortizare de investiţie şi cote de profitabilitate de 5%, 10%, 15%. Hugh Laurie spunea că este propriu naturii umane să urmărească ecuaţia care îi oferă cele mai multe recompense cu cea mai mică investiţie de efort. Să fim serioşi....şi-l închipuie cineva pe Cocoşuneanu administrând vreun fond de investiţii, vreun consorţiu turistic sau vreo uzină?

Banii aceştia, dacă nu vor sta pe loc tot timpul, se vor mişca numai în direcţia Monte Carlo, Hermes, Bamboo, Bugatti etc. Singurele mişcări interne efectuate de aceste lichidităţi sunt în campaniile electorale, dar acestea costa 20 milioane de euro la nivel naţional, se execută la negru şi sunt un număr de 3, maxim 4 la un interval de 4-5 ani. Sunt zeci de astfel de tunuri anual şi câte 20 milioane cheltuieli electorale pentru cele 3 mari partide, plus încă 20 milioane pentru partidele liliputane. Se fură mult mai mult de 80 milioane de euro anual.

Cel mai important impact economic al spulberării instituţiei parandărătului este faptul că toţi banii care vor pleca dinspre statul român către mediul privat vor rămâne în circuitul economic şi vor fi supuşi efectului de multiplicare! Nu poate exista competitivitate şi performanţă într-o societate în care marea majoritate a resurselor este concentrată în mâinile câtorva “intangibili” care, peste toate, mai şi sunt în cârdăşie!

Aceasta este calea spre performanţă, spre eficienţă, spre normalitate!

Dimensiunea politica

Ce se va întâmpla cu clasa politică românească rămasă fără milioanele şi milioanele de euro în care se scaldă infatuos? Păi gândind elementar problema, nu ne putem aştepta decât să se retragă în bloc, din 2 raţiuni foarte simple: propria dorinţă şi competiţia!

În primul rând, se aşteaptă cineva ca politicianul mediocru care a facut zeci de milioane de euro în ultimii ani să îşi dorească să rămână în politică şi să muncească cu zel la reconstrucţie, pentru a fi remunerat cu nişte “amărâte” de mii de euro? În 4 ani de mandat, dacă nu consumă nimic , abia dacă şi-ar putea permite să-şi înlocuiască una din cele 8 maşini din garaj sau să-şi schimbe marmura de la primele 2 etaje! Va pleca!

Dacă, prin absurd, nu o va face, competiţia îl va dărâma! Cel mai putred, mediocru şi incapabil punct al oricărui partid, coloana sa vertebrală, este constituit de liderii din teritoriu. Fără resurse, şi aceştia vor dispărea din peisaj şi vor fi înlocuiţi un nou val, format din oameni care înţeleg fenomenul politic....şi resurse umane sunt.

Vă închipuiţi că un liberal sau democrat-liberal care crede că Adam Smith a fost fundaş pe la Liverpool va putea să stea drept în faţa unuia din noul val care reflectează asupra lui Keynes? Credeţi că primarul social-democrat nu prea alfabetizat care crede că Marx şi Engels au fost un fel de copii de mingi pentru “Lenin ăla de avea statuie la Scânteia” ( apar în plan secund în poze faţă de acesta) va avea vreo şansă în faţa unuia care e avid de noi apariţii ale lui Giddens?

Prin rotaţia cadrelor se va salva România! Prin aceia sincer interesaţi de viitorul României şi care se pregătesc de zor şi aşteaptă doar o şansă să arate ce pot. Indiferent câte greşeli ar putea şi probabil vor face, vor fi infinit mai eficienţi.

În toate partidele există astfel de oameni...în toate partidele sunt tineri care iau politica în serios şi care sunt nevoiţi să stea în umbra unor oameni din ale căror birouri se aud nişte neîncetate zgomote de zaruri de la esenţialele partide de table şi barbut!

Acesta este rolul Ripostei! Nu ne propunem guvernarea, însă ne propunem ca, probabil prin presiune şi determinare, să distrugem coloana vertebrală a actualului sistem.....aliaţi vom avea destui. Probabil că aceştia aşteaptă de ani de zile o ocazie.

Şi când vom avea o clasă politică nouă, chiar necoaptă, vom putea vorbi despre reconstrucţia României. Vom putea să ne aşteptă de la aceştia la planuri de reorganizare a turismului, la viziuni macro asupra agriculturii, la investiţii eficiente în infrastructură, la asigurarea unui efect de multiplicare pentru banii care nu vor mai părăsi economia românească.

Încotro mergem?

Trebuie doar să le tăiem accesul la bani. Trebuie să ne strângem atât de mulţi şi de determinaţi încât să urmărim fiecare contract, fiecare achiziţie de creioane, fiecare act adiţional, fiecare scurgere de bani şi.....să nu le ieşim din coaste! Să stăm pe capul lor de dimineaţa până seara.

Trebuie să creem zeci de Pieţe ale Universităţii(1990) în toata ţara. 1000, 2000, 5000 de oameni pentru fiecare deturnare de fonduri! Să sancţionăm fiecare contract ilegitim, să dezvăluim lumii haosul ce domneşte în România.

Vom fi şicanaţi, ameninţaţi, loviţi! Ne vor ataca în media şi ne vor huli părinţii. Dar vom rezista, pentru că noi scânteiem iar ei sunt nişte bieţi bişniţari confuzi. Au toate mijloacele de a ne lovi, dar au ajuns într-un punct în care au pierdut orice şansă de a îşi însuşi cele mai de preţ unelte ale noastre: entuziasmul, conştiinţa dreptăţii, credinţa!

Iar când vor vedea că nu mai suntem păpuşile docile pe care şi-au dorit să le creeze iar Europa nu va mai putea să se comporte ca şi cum nu ar şti ce se întâmplă aici, vor da înapoi. Vor fi reacţii, vor fi voci puternice de partea noastră, vor fi oameni simpli care nu vor mai vrea să accepte.

Ne vom revolta!

Vom creea ce ni se cuvine nouă şi generaţiilor care vin: o Românie normală! Dincolo de această luptă, vom face multe alte lucruri. Vom promova dezbaterile între tineri, şahul, bunul simţ( nicio legătură cu mesajul PNL), vom atrage adolescenţii de partea noastră ( mi-aş dori să fi avut cu ce întreţine entuziasmul pe care îl aveam atunci) şi vom deveni prima generaţie care nu se va blaza!

Vom fi prima generaţie care va avea o identitate: revolta. Noi vom fi Riposta!

Petre P. Carp, poate cel uriaş om politic pe care acest popor l-a creat, spune că “libertatea nu se cere, se ia”. Dreptatea, începând cu 2010, va fi realizată prin luptă, iar copiii căzuţi în 89-90 nu vor mai fi eroii nimanui...vor fi ai noştri! Le vom face cinste !.

Drumul

Suntem, fără îndoială, una dintre cele mai lipsite de identitate generaţii din istoria acestui popor. Prima noastră misiune ar fi să găsim această identitate, să ne însuşim un sistem de valori şi să oferim astfel fiecărui tânăr şansa de ieşi din anomie. Numai după ce vom reuşi să depăşim anomia şi să constituim un corp social compact ne vom putea pune serios problema unei lupte susţinute.

Nu putem avea în vedere doar elita guvernamentală şi modul în care aceasta gestionează resursele şi politicile. Problemele României sunt nenumărate şi multe dintre ele pot fi ameliorate fără intervenţia şi implicarea statului.

În definitiv, asta înseamnă societatea civilă! Putem promova teatrul sau şahul în şcoli ori putem face lobby pentru adoptarea unor acte normative, la nivel central sau local, menite să rezolve probleme care nu au de a face cu chestiunea resurselor. Puteam creea grupuri de dezbateri academice pentru a exersa abilităţi oratorice ori putem organiza concursuri sportive. Posibilităţile sunt nelimitate!

Grupurile

Mijloacele necesare pentru toate acestea sunt foarte greu de indentificat. Priorităţile societăţii româneşti de asemenea. Pentru a stabili un plan de acţiune concret este necesar să ne întâlnim, să aflăm pe cine putem conta şi să stabilim ce vom face.Pentru toate acestea, înfiinţăm grupuri de discuţii.

Fiecare dintre aceste grupuri va număra câte 20 de membri şi un moderator. Subiectul discuţiilor va fi România contemporană şi perspectivele sale, împreună cu ale noastre. Misiunea fiecărui grup va fi să analizeze prezentul românesc şi să identifice potenţiale soluţii pentru ameliorarea acestuia.

În prezent, există două astfel de grupuri. Membrii lor sunt studenţi bucureşteni de la Ştiinţe Politice, Arhitectură şi Drept. Fiecare grup trebuie să se reunească săptămânal şi să dezbată un subiect prestabilit, propus de membrii săi. Discuţiile sunt cât se poate de simple, lipsite de erudiţie. Scopul este să înţelegem cu toţii realităţile româneşti, pentru a putea emite un plan de acţiune.

Discuţiile vor fi absolut libere. Nimeni nu va fi niciodată întrerupt. Prima calitate imperios necesară fiecărui membru este curajul! Curajul de a lua cuvântul, curajul de a gândi şi de a îşi formula punctul de vedere.

Nimeni nu deţine adevăruri absolute, ci doar viziuni cu diferite grade de acurateţe. În acest proces al discuţiei, suntem cu toţii supuşi erorii. A doua calitate imperios necesară este puterea. Puterea de a ne înţelege limitele. Puterea de a accepta că în anumite situaţii am judecat eronat sau nu am avut toate informaţiile şi puterea de a nu ne lăsa afectaţi de aceasta.

În paralel, putem creea o bibliografie comună cu lucrări ce ne vor fi utile pentru această iniţiativă. Fiecare membru va scrie o recenzie după lecturarea unei lucrări. Scopul este să ne familiarizăm şi să înţelegem gândirea unor personaje care s-au confruntat cu probleme similare de-a lungul timpului.

Prin acest proces, ne vom da seama cine suntem, ce vrem şi, cel mai important, vom creşte ca oameni. Vom înţelege România aşa cum este ea şi, în mod cert, vom putea identifica mijloacele pentru a o transfigura.

Admiterea

Am specificat deja că implicarea în acest proiect va presupune un volum considerabil timp şi efort. Mai degrabă ca semn de bună credinţă decât ca mod de evaluare, admiterea se va efectua în baza unui CV însoţit de un eseu de minim o pagină pe următoarele tematici:

1.“ Astăzi şi mânie”-se tratează un aspect problematic al societăţii româneşti şi modul în care aplicantul consideră că o organizaţie de tineret ar putea ameliora acest aspect.

2.“ Drumul”- se tratează un aspect sau fenomen problematic al societăţii româneşti şi se încearcă identificarea modului în care acesta a apărut şi s-a dezvoltat.

3.“ Viziuni”- orice fel de viziune personală asupra oricărui aspect sau a societăţii româneşti în ansamblu.

Acest eseu va constitui principala sursă de subiecte de dezbatere a grupului.Nu se va evalua calitatea sa literară , însă dorim ca lucrarea să demonstreze interesul aplicantului pentru societatea românească şi faptul că acesta a reflectat problemele României. CV-ul nu va conta pentru noi decât în vederea stabilirii compenenţei grupului.

Perspective

Până unde va ajunge această organizaţie depinde de fiecare din membrii săi. Drumul nostru are ca linie de sosire o Românie onestă, curată şi performantă. O Românie care să-şi regăsească identitatea şi conştiinţa de sine.

Proiectul începe în Bucureşti pentru că întâmplarea face ca cei implicaţi până acum să se fi cunoscut aici, însă ne dorim ca în cel mai scurt timp să ajungem în toate centrele universitare şi să reuşim să publicăm rezultatele discuţiilor noastre.

Până acolo, însă, avem mult de muncă. Pentru moment, am spus tot ce trebuia ştiut despre această iniţiativă, motivele şi perspectuvele sale.

Aşteptăm aplicaţia ta la riposta2010@gmail.com având convingerea că dacă ai depus efortul de a citi această prezentare până la final poţi fi omul de care acest proiect are nevoie. Rămâne însă o întrebare căreia numai tu îi poţi da un răspuns: cât de multă nevoie şi voinţă ai tu pentru a riposta!


nota: grupurile se formează la fiecare 20 de candidaţi admişi! Din acest motiv, va exista o perioadă de inactivitate cuprinsă între confirmarea admiterii şi completarea grupului!